Filme tipografice, Separatie de culoare pe film, Prepress. Filme serigrafie, Filme fototehnice, Filme tampografie.
Dimensiunea maxima expusa 906x1120 mm
Aceste filme sunt practic filme fotografice. Adica nu este printare cu ploterul sau cu imprimata laser. Filmul este o folie nedeformabila de 0.1 mm acoperita cu o emulsie pe baza de argint care se expune cu lumina si se developeaza exact ca filmele fotografice.
Atenuarea luminii pe suprafetele negre este de 4.5D (mai mult de 100 de ori din intensitatea luminii) precizia filmelor este de 0.15 mil (sub o sutime de milimetru) repetabilitate si precizia echipamentului permite realizarea de filme care potrivesc perfect (se realizeaza filme pentru cablaje imprimate si electrocoroziune care potrivesc fata versa doua filme din care unul este printat in oglinda).
Se executa toata gama de filme prin procedeul computer to film pentru toate aplicatiile comerciale. Adica filme pentru tipografie, pentru serigrafie, pentru tampografie, pentru cablaje imprimate, pentru electrocoroziune.
Pret pe metrul patrat 45.5 Euro. Se calculeaza la latimile de material de 0.45; 0.652; 0.712; 0.914 m in functie de incadrarea optima. Lungimea maxima expusa este 1120mm.
Montajul electronic automat (pentru reviste, carti, brosuri, etc)este realizat contra cost.
Conditia este sa fie simetric (toate paginile de acceasi dimensiune) si sa ne puneti la dispozitie datele necesare realizarii acestuia (faltuiala, format finit si brut, spatii intre pagini, etc).
Practic echipamentul folosit este un urias aparat fotografic conventional, cu film pe baza de argint. Echipamentul este automatizat.
Developarea este on line cu scanerul de expunere. Filmul are ca suport o folie de poliester nedeformabila si foarte rezistenta.
Pe o parte a foliei este depusa o emulsie de halogenura de argint.Folia este introdusa intr-un cilindru interior al masinii. Cilindrul numit si toba este din aluminiu masiv (are 300 KG) pentru a nu se deforma termic sau a se deforma in zonele neesentiale. Este o piesa de inginerie matalurgica in sine. Maselotele compensatoare si canalele de vacumare il fac sigur piesa de muzeu metalurgic. Fiecare toba este unica iar patrametrii ei sunt scrisi in procesorul masinii. Adica fiecare Avantra este unica. In fabrica se expune un film care apoi este scanat si se genereaza o imagine virtuala a tobei care se aplica apoi la fiecare expunere pentru a compensa eventualele imperfectiuni micrometrice ale tobei.
In cilindu este umiditate controlata si se aplica un factor de corectie al temperaturii. Filmul este vacumat pentru a se lipi perfect pe cilindru. Avantra este un imagesetter cu toba interna.
Adica filmul este la interiorul tobei. Acest lucru ofera ca avantaj posibilitatea de a expune filme de lungimi variabile. Filmul este expus si taiat la orice lungime. Desigur latimea ramane egala cu cea a rolei de film. Din acest motiv lucrarile mici (A4, A5, sau mai mici) le cuplam impreuna pentru a ocupa cat mai eficient latimea rolei. Filmul este scump. Ajunge cam la 35 Euro/mp considerand si solutiile de developare. Este pacat sa il risipim. Dar pentru urgente si contra cost putem expune si 50 mm pe o latime de 900 mm.
Dupa ce filmul este aplicat si vacumat in toba interna a masinii, incepe procesul de expunere.
Acum prin interiorul tobei se deplaseaza un carucior care contine sistemul LASER care expune filmul. Emulsia filmului este verde. Laserul de expunere este rosu (650 nm) pentru a avea eficienta maxima. Un sistem de maxima absorbtie a luminii, verdele absoarbe perfect rosu.
Caruciorul se deplaseaza micrometric si controlat de motoare si senzori de deplasare. Asta pentru a obtine precizia micrometrica a filmelor.
Dupa ce traverseaza sistemul optic (Spot Generation Module) laserul atinge o oglinda la 45 grade care il focalizeaza pe film intr-un spot de cativa microni in functie de rezolutia aleasa.
Aici este o alta parte importanta a preciziei tehnologiei. Fiecare punct care apare pe film este format din zeci sau sute de spoturi LASER. Adica lumina atinge de sute de ori un punct de raster de 1% pentru a-l desena. Asta pentru a obtine puncte cu forme exacte si precise. Se poate expune cu puncte rotunde, patrate, eliptice, euclidiene (un amestec al celor de inainte) sau chiar cu erori de difuzie - Cristal Raster- (miste viermisori vizibili numai cu o lupa care mareste de 10 ori) Cu "viermisori" realizam lucrari de arta, tablouri expuse direct pe film si iluminate din spate. Sunt disponibile cateva midele de erori de difuzie in RIP. Vorbin si despre RIP mai tarziu.
Pentru a nu dura o vesmicie expunerea unui film, oglinda este atasata unui motor (spiner) care se invarte cu 24000 rotatii pe minut. Chiar si la asemenea viteza expunerea unei latimi de 900 mm dureaza cam 7 minute la 3600 DPI. Rezolutia este importanta pentru a obtine punctele de raster perfecte. Dar se pot expune filme si la rezolutii mai mici acolo unde nu sunt rastere sau detalii fine. Oricum sub 6 minute nu se expune o latime de 900 mm.
Un alt criteriu pentru care punctele ies perfecte este stingerea laserului.
Laserul este format din doua diode. Lumina de la o dioda trece prin sistemul optic si ajunge pe film. Dar cand intalneste o zona in care nu trebuie sa expuna, se aprinde o a doua dioda care este acoperita cu o placa metalica. Atat de sensibil este ansamblul electronic. Placa de baza are sectiuni digitale si sectiuni analogice. Pracric laserul este pe partea analogica. La un spiner de 24000 rpm care expune sute de milioane de spoturi la o trecere in anii 90 se ofoloseau componente analogice, care pentru a stinge o dioda ii redirectionau energia catre alta dioda identica, pentru a nu dezechilibra sistemul.
Acum lumina iese din dioda, si trece prin SGM (modulul de generare a spotului) Modulul este similar cu ogiecticul unui aparat foto, are diafragma, lentila de focalizare, lentila de concentrare si o lentila de polarizare pentru a ajusta intensitatea luminii. Laserul este lumina coerenta si polarizorul se roteste pentru a ingusta fascicolul, care ulterior este focalizat. Asa ca o idee sistemul SGM + Spinner + Motoare si encodere are cam 30 KG si este perfect aliniat pe geometria masinii.
De fapt fiecare Avantra este unica. Pe langa toate reglkajele mictometrice facute prin expuneri controlate de un soft dedicat, expuneri care mofifica parametrii interni ai diferitelor componente. Fiecare masina are o tabena unica de compensare. Tabela este necesara pentru a compensa abaterile constructive la turnarea acelor 600 Kg de aluminiu care formeaza toba interna.
In masina se regleaza si ajusteaza tot. Fiecare acuator are cativa parametii. Pe partea de laser se expun retele de difractie cu ajutorul carora se calculeaza focalizarea.
Cnad ieseau din fabrica Avantrele erau perfecte geometric. Adica de exemplu daca expunea o hartie milimetrica format 900x1120 cu emulsia normala si acelasi format in oglinda cand le suprapuneau emulsie la emulsie, vedeai un singur format. Adica pica dunga pe dunga peste tot din milimetru in milimetru. Precizia asta este necesara la procedee gen electrocoroziunea sau realizarea de circuite electronice. Masimile erau de neegalat. Imbatabile la precizie si repetabilitate. Mai mult de atat nu a mai existat.
Dupa ce filmul este expus urmeaza partea de developare.
Filmul trece prin 3 cuve si un uscartor.
Prima cuva este developarea. Aici zonele de film care au fost expuse cu laserul devin argint metalic lipit pe suportul transporent. Filmul sta 35 secunde aici la o temperatura de 30 grade.
Dupa care filmul intra in cuva de fixator. Aici in fonele unde laserul a fost stins emulsia este spalata si trece in solutie, lasand zonele neexpuse curate si transparente. Masina fiin online tot 35 secunde sta si aici filmul.
Urmeaza o cuva de spalare in apa curata.
Apoi filmul este uscau in curent de aer la 40 grade. Tot 35 secunde.
Se obtine un film transparet cu zone de negru unde argintul metalic atenueaza de site de ori lumina. Cu fasii de film negru te poti uita la soare cand sunt eclipse partiale si nu ai pribleme cu ochii si vezi tot spectacolul solar.
Deci pe langa precizia masinii mai avem si atenuarea de neegalat a luminii.
Ce vedem pe filmul care a trecut prin atatea?
Vedem imaginea generata de un soft profesional de rasterizare a imaginii. Un RIP. Raster Image Processor. Acest software genereaza punctele de pe film. Punctele pe care le expune laserul.
Punctele acestea au o dimensiune. Dimensiunea se masoara in linii pe inch. Pe scurt LPI. De exemplu la un tipar de ziar se folosesc lam 100 -120 LPI. La un tipar comercial normal, cam 150 - 175 lpi. La un tipar de arta se folosesc 200 - 220 LPI sau erori de difuzie "viermisori". La serigrafie se folosesc 45 - 65 LPI.
Acesti LPI apar NUMAI cand evem tonuri de gri. Un raster de 20% induce automat generarea de puncte, a caror dimensiune se masoara in LPI. Din acest motiv intrebam clientii despre LPI. Sau la ce vor folosi filmele.
LPI se mai selecteaza si in functie de porozitatea hartiei sau grosimea cernelii serigrafice.
Pe o hartie absorbanta este recomandat sa se foloseasca filme cu mai putini LPI. Punctele mai mari si distantate elimina suprapunerea culorilor si elimina efectul de dot dain (cresterea punctului). Mai exista o optiune. Eliminarea punctelor din centrul grupului CMYK. Clear center rosette (rozeta cu centru liber) este o structură geometrică specială, circulară, formată prin suprapunerea ordonată a punctelor de raster de la culori diferite (CMYK), în care centrul „trandafirului” rămâne gol, lăsând să se vadă culoarea suportului (de exemplu, albul tricoului sau al hârtiei). Astfel se elimina efectul de innecare cu cerneala pe medii absorbante sau cerneluri groase.
Daca lucrarea are numai culori 100% discutia despre LPI nu isi mai are rostul.
Dar RIP-ul mai face cateva lucruri fenomenale.
O imagine, o poza, este descompusa automat in cele 4 culori CMYK pentru a putea fi tiparita. Adica dintr-o poza color RIP-ul realizeaza 4 filme cu puncte care dupa tiparire reproduc imaginea.
Aici mai intervine un parametru. Unghiurile de tipar.
Tot tiparul offset este o iluzie optica pentru ochiul uman.
Punctele de raster negru sunt de fapt imprimate colorat in masina de tipar sau serigrafica.
Practic fiecare matrita este folosita pentyru a transfera alta culoare pe suportul de imprimat, hartie, textile, etc/
Tipograful foloseste cerneala colorata in galben pentru matrita neagra de galben respectiv cyan, magenta si black.
Daca amesteci aceste 4 culori obti negru. Cele 4 culori daca ar cadea punct pe punct se obtine un frumos tablou negru. indiferent cum ar fi fost intentia artistului.
Atunci intervin unghiurile de tipar. Fiecare culoare are un unghi propriu. Adica punctele de raster sunt aliniate in siruri la distanta data de LPI un plane de culoare cu unghiuri diferite.
Cyan 15 grd, Yellow 90 grd, Magenta 75 grd, Black 45 grd. Culorile pantone in general merg cu 45 grd sa nu genereze moire cu negru. Unghiul de 90 grd genereaza moire (un egect de carouri fine pe imagine) din acest motiv este imprimat cu galben. Galbenul se vede mai slab, e galben si atenueaza moire-ul.
Dace se folosesc culori speciale Pantone, un DTP-ist iscusit le converteste la unghiurile clasice pentru a nu obtine un defect tip moire.
Unghiurile se pot modifica la cerere. Mai ales pentru serigrafie pentru a evita efectul moire. Se poate expune fiecare culoare cu propriul ei unghi solicitat de client. La fel se poate modifica si forma punctelor de raster, de exemplu in eliptice indicate la serigrafie, si desigur liniatura LPI, cel mai usor de modificat pentru cerneluri groase si site cu fire rare.
La serigrafie punctele trebuie sa cada cam intre nodurile sitei. Deci e important LPI-ul. De asemenea un punct eliptic ajuta la formarea tonurilor. Pnctele se unesc mai intai pe o latura. Daca sita este intinsa perfect la 90 grd, nu are sens sa expunem cu 90 grd , 0 sau 45. Ar apare moire. Atunci ar fi bune alte unghiuri, de exemplu 22 sau 60 grade. Dar poate sita este deja intinsa la anumite unghiuri pentru a accepta unghiurile clasice de tipar. Aceste informatii, este bine sa ajuga la noi odata cu fisierul electronic pentru expunere.
De accea era necesara o masina de precizie maxima, pentru a aranja sirurile de puncte raster la unghiurile depre care am vorbit.
Tot in RIP se mai calculeaza ceva vere ajuta foate mult tipograful. Se numeste Trapping. Adica RIP-ul mareste putin (0.18 mm sau la cerere alte valori, dau deloc) culorile slabe sub cele tari. De exemplu. Pe o pagina neagra se doreste sa apra un mic text galben scris cu litere cursive subtiri. Ar fi o mare pacoste pentru tipograf sa il tipareasca. Un mic joc al hartiei inmasina de tipar, sau alungirea acesteia datorita presiunii sau cantitatii de cerneala neagra ar face ca yestul sa apara cu marfini albe sau descentrat. Atunci textul galben este marit cu un contur de galben de dimensiunea prestabilita. Este o optimizare pentru productivitate binevenita . Scurteaza timpii de potrivire si scade dramatic rebuturile.
In incheiere ar mai fi ceva de spus.
Folia de film are emulsia pe o singura parte.
Folia are 0,1 mm grosime si este transparenta. Dar la lucrari pretentioase conteaza si acest 0,1 mm grosime, mai ales ca eroare3 de paralaxa (mareste punctul de rater sau il atenuaza).
Pentru a elimina aceste lucru filmele se expun astfel incat sa intre in contact cu suprafata pe care se copiaza.
La tipar offset emulsia este in jos, pentru a intra in contact cu placa de tipar. Adica filmul este necitibil pe emulsie.
La serigrafie, filmele sunt citibile pe emulsie. Pentru ca se expun pe spatele sitei, adica mirror pe materialul imprimat si mirror + mirror = normal vizibil.
Dar cum vedem unde este emulsia daca nu stim? Cu un varf de cutter sau foarfeca ascutita zgariem o zona neagra pe film. Vom vedea ca pe o parte nu se intampla nimic iar pe partea cealalta a filmului nedrul se zagarie. Acolo este emulsia de argint. Acea parte trebuie - in mod normal - expusa pe placa de tipar sau pe emulsia sitei serigrafice.
Fingerprint produce filme tipografice din 2001. Am expus sute de mii de mp de filme. In 2010 toate cele trei Avantre mergeau 24/7 si deserveam sute de tipografii din Romania.
